Descoperindu-i pe cei din jur, te vei cunoaște cu adevărat pe tine – așa spuneam la un moment dat, și recent am avut ocazia să resimt exact cum trec aceste cuvinte, în fapte.

Eram într-un loc plin de oameni cărora viața le spune o altă poveste decât celorlalți. Și ei au pasiuni, visuri și aspirații, însă de la un punct încolo toate acestea s-au ascuns în paginile întâmplărilor, iar peste ele a căzut cu putere și coperta care le ține acolo ascunse de ochii lumii. Pentru că sunt atât de puțini cei care se opresc să citească și cartea.. nu doar titlul de pe copertă.

Iar înainte de a merge mai departe, o întrebare:

V-ați gândit că noi toți suntem precum cărțile? Avem introducere, capitole pentru fiecare experiență în parte, uneori și note de subsol pentru situațiile speciale ale vieții și inevitabil o încheiere. Iar peste toate paginile ce adună întâmplările trăite în noi se așează coperta, care rămâne un semn de recunoaștere a noastră între ceilalți. Sau între celelalte cărți care se află în bibliotecă.

Ei bine, în locul despre care aminteam mai sus am fost invitată să citesc cărți dintr-o astfel de bibliotecă – Biblioteca vie Decid pentru mine”. O bibliotecă în care paginile erau răsfoite cu fiecare bătaie de inimă, o bibliotecă în care cărțile erau vii. 🙂 Atunci a fost prima dată când m-am gândit că de fapt, societatea întreagă e o mare bibliotecă. Doar că în biblioteca aceasta, ca să poți ajunge la cărțile pe care ți le dorești, ai nevoie mai întâi să începi să citești. Nu te opri doar la copertă, pentru că aici cărțile sunt aranjate în funcție de conținutul dintre pagini – iar ca să poți ajunge la raftul pe care se află un volum destinat ție, trebuie să ai răbdare să răsfoiești.. și să citești.

Cărțile din biblioteca vie ”Decid pentru mine” mi-au dat mult de gândit. În cazul lor, câteva semne de carte, le-au însemnat în mod special firul epic. Mai exact, sunt persoane care la un moment dat, au scris capitole sub titlul ”NU mai pot, NU am ce să mai ofer vieții” sau ”Puncte.. puncte. Când ți se suspendă viața periodic.. ce faci”? Pentru astfel de cărți s-au inventat și dicționare, în care aflăm că protagoniștii lor trăiesc o stare numită dizabilitate psihosocială. Însă aceasta e doar coperta. Dincolo de ea, oameni cu visuri și aspirații, așa cum spuneam și la început, își scriu fiecare nouă zi.. doar că folosind altfel resursele care le rămân.

Așa cum o carte nu poate fi înțeleasă până când nu este citită, și acestea trebuie deschise și străbătute mai ales printre rânduri.

Printre rânduri, societatea în care trăim astăzi nu ne pune la dispoziție doar o multitudine de posibilități de a ne scrie cartea, ci și existența nenumăratelor capcane ce ne pot rupe destul de ușor paginile.

În contextul pe care l-am conturat până aici, am întâlnit numele unui editor care intervenea abuziv în editarea cărților – se numește depresie. Apare de cele mai multe ori când autorii cărților sunt dispuși să dea tot ce au și înseamnă ei, și se dedică cărții până uită chiar și de propria persoană – exemple pe care le-am ascultat povestite în mod direct în biblioteca ”Decid pentru mine”. E un fel de abandonare în brațele lumii, pentru că tu ție nu ți-ai mai lăsat prea mult în interior, și atunci ai vrea să te poți baza pe cineva din exterior, care să îți fie punct de sprijin. Însă acestea sunt momentele sortite să-ți amintești că doar tu te poți pune în echilibru, nimeni altcineva.

Aș vrea să decidem și noi ce înțelegem din oamenii pe care îi întâlnim, dar abia după ce îi citim. Poate că o privire rătăcită se explică prin faptul că un editor a mai rupt o pagină din cartea lor.

De asta, vă invit să descoperiți o inițiativă pe care o recomand cu mare drag – www.decidpentrumine.ro.

Lectură înțeleaptă, vă doresc!

Facebook Comments
Share on Facebook33Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn1Pin on Pinterest0