cât te costă un vis? – la întrebarea asta m-am tot gândit, din momentul în care am pornit.

când ai un vis, începe prin a nu renunța. eu l-am avut mereu cu mine, și l-am păstrat, oricâte obstacole s-ar fi arătat.

am plecat de la vârsta în care entuziasmul era suficient de puternic pentru a compensa nedreptățile cât un munte, ce-ți vor aspirațiile făcute mute. așa am învățat că trebuie plătit cu răbdare, chiar dacă atitudinea lor e dezamăgitoare. în plus, visul meu câștiga în rezistență – deși n-am trecut niciodată la indiferență.

pe parcurs, am parcurs dinstanța dintre vorbă și faptă, și-am văzut că nu de puține ori trec peste răsplată. asta m-a adus în punctul în care mi-am descoperit perseverența – și a nu se confunda cu insistența.

tot pe acest drum, am cunoscut oameni care m-au dezgustat, dar din minciuna cărora n-am prea gustat. așa mi-am păstrat ochii deschiși, în citirea oamenilor deprinși.

am mai văzut că există o poftă nebună, de a nu crede într-o lume mai bună. le place să nu-ți dea pace dacă te văd optimist, și se ascund pesimist, sub o mască de realism. însă asta m-a încurajat să le arăt prin fapte, că doar visurile în care crezi devin adevărate.

despre timp, ce-aș putea să mai zic – el nu a fost niciodată cheltuit, ci doar investit în întâmplări din care am învățat că pentru a trăi fericit, ai nevoie să-ți fi împlinit visul, visurile.

un vis, te poate costa multe cute pe frunte – dar răsplata, depășește întotdeauna plata.

foto: The Storyalist – A Photographic Love Affair

Facebook Comments
Share on Facebook27Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0Pin on Pinterest0