mie îmi place să vorbesc. dar îmi mai place şi să mă văd în faţa unor lucruri care mă lasă fără cuvinte. 🙂

îmi vin multe vorbe în minte, dar parcă niciunul nu poate descrie ce înseamnă să cobori din cer, de la 4.000 de metri, plutind,  în zbor. cert este că totul era numai o senzaţie.  exemplul perfect pentru a marca un moment de aici şi acum. pentru că într-un salt cu paraşuta, n-ai cum să fii cu gândul în altă parte. te aduni din toate locurile prin care ai fost, şi după mult timp, eşti prezent, în prezent.

e mai bine, e mult mai bine cu mintea-n nori, decât cu picioarele pe pământ.

cred că paraşutismul ne face  mai umani, ne ajută să avem încredere în emoţiile şi trăirile noastre.

de aceea, îi apreciez extrem de mult pe cei care fac din acest sport o performanţă, dar mai ales îi ajută şi pe ceilalţi să descopere magia zborului. Ramiro Nicolau este instructorul alături de care am sărit eu, şi promit să vă aduc şi povestea lui, într-un timp cât se poate de scurt.

hai să zburăm puţin 🙂

acum, mi se poate spune că sunt cu capu-n nori. 🙂

 

Facebook Comments