Am căzut puţin pe gânduri (ca şi cum n-aş face asta mereu.. hmm!) când un tânăr interesat de CV-ul meu mi-a spus că nu l-a citit pe tot, că-i prea lung. Fac o scurtă precizare, pentru foarte mulţi dintre voi, şi vă spun că e destul de personalizat al meu CV, însă n-am mai mult de 1-2 rânduri la fiecare activitate, şi toate sunt legate de lucruri practice.

Ei, important e că din gândurile mele am înţeles de ce am avut parte de reacţia asta – care n-are nimic greşit în ea, să nu mă-nţelegeţi prost. Am făcut un calcul rapid, dar neplăcut, pentru că nu-mi plac cifrele, şi am văzut că sunt vreo 9 ani. Cum în prezent am 22, mă duc undeva la vârsta de 13 ani – să nu cred în semnificaţii? Păi cum, dacă eu tot pe 13 am început să exist pe-acest Pământ?!

Ce s-a întâmplat deci, când aveam 13 ani?

Am început să cunosc oamenii, să văd cum arată dorinţele şi aspiraţiile lor. Cum sunt ei de fapt, cum le-ar plăcea să fie în viitor, şi altele asemenea. Ştiţi că din lucrurile simple, ies la iveală cele care  contează cu-adevărat, nu? Bine. Pentru că altfel, de aici încolo nu ne-am mai fi înţeles.

Lucruri simple deci. Uite, de exemplu în funcţie de ce parfum foloseşti, cum alegi să te aranjezi, atât ca femeie, cât şi ca bărbat. Vei transmite un mesaj pe tot parcursul zilei, comunicând cu ceea ce te înconjoară, doar prin felul în care apari şi începi să fii într-un anume mod. Pentru că dincolo de ce avem în interior, contează şi ce lăsăm la vedere în exterior.  Desigur, în aceeaşi ordine cum am trecut-o şi aici. Asta am înţeles la acei 13 ani, stând în preajma persoanelor care erau în situaţia de a alege. Şi fără să-mi dau seama cum, am devenit complice la dorinţele acestea simple împlinite, dar pe care aveau să le poarte mult timp cu ei. Iar eu am simţit cum e să-nţelegi ce-şi doreşte celălalt, să te pui în pielea lui pentru un moment, să-i dai voie să-ţi ceară ajutorul, iar tu să nu-l laşi fără răspuns.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat, a fost ca descoperindu-i pe cei din jur, te vei cunoaşte cu adevărat pe tine.

Aşa am înţeles că îmi place să lucrez cu oamenii, să fur din comportamentul lor gesturi şi reacţii (ca să-i pot imita mai târziu, desigur, spre amuzamentul tuturor 😀 !).

Da, aveam 13 ani când am început să fiu reprezentat AVON. Singurul lucru care nu era al meu în toată treaba asta, era numele de pe factură, pentru că trebuia o persoană majoră. Şi uite-aşa mi-am satisfăcut la vârsta aceea curiozitatea numită „cosmetice”, care pentru orice adolescentă a jucat un rol principal, sau măcar  secundar!

În 2004 eram, aşadar, unul dintre cei 100.000 de Reprezentanţi AVON din întreaga ţară. Astăzi numărul lor este de peste 140.000, şi sper că undeva, o adolescentă va descoperi lumea asta, într-un mod asemănător cu al meu. Pentru că te ajută nu doar să te dezvolţi, ci mai ales,  înveţi ce înseamnă o sumă de bani câştigată de tine –  iar o dată cu asta vine şi respectul pentru tot ce ţi se oferă. Şi e bine să înţelegi asta la o vârstă cât mai fragedă.

Primii bani câştigaţi vor rămâne mereu în pachet cu amintirile din acea vreme. AVON împlineşte anul acesta 15 ani, şi mă întreb în câte alte amintiri se întâlneşte.

A, şi ca să nu uit de unde am plecat – faptul că am fost reprezentat AVON nu se găseşte trecut în CV, nu de asta are ceva rânduri.  Ci doar pentru că sunt vreo 9 ani de când am început să lucrez. 🙂

 

Facebook Comments