se întâmplă, să ne trezim într-un moment în care vedem că ne-am îndepărtat de noi. ori din noi. și asta din vina unui multiplu de timp trecut – în care.. uite: s-au pierdut chiar și faptele care încă nu s-au petrecut.

drumul de la ceilalți, înapoi către tine, poartă  indicatoare instabile. semnele astea sunt de fapt sentimente uneori date dispărute şi din când în când recunoscute. de cele mai multe ori apar de la lumea c-o viață nevândută-n piață – în piața de emoții și stări, care ne aprovizionează lăcomia din căutari.

atunci când te îndepărtezi prea mult de tine, inima poate fi atât de goală încât sufletului îi vine să plece din ea. vrea să caute salvare într-un alt suflet. să găsească cui să-i povestească ce frumos ar fi în inima ta şi poate chiar să se întoarcă cu un sentiment bun de purtat în piept.

emoţiile pe care le simţi sau dăruieşti te vor ajuta mereu să te regăseşti.

de asta cred, îmi vine mereu să alerg după lucrurile care fac coregrafie cu bătăile inimii.

 

Facebook Comments
Share on Facebook64Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0Pin on Pinterest0