știi toate momentele acelea când îți pui în minte să mergi spre dreapta, iar sufletul tău semnalizează stânga?

te oprești vreme de câteva gânduri și-ți spui că cel mai bine, alege mintea pentru tine. că deja le-ai întors pe toate părțile și amintirile sunt numa’ bune de dat afară pe-o ușă pe care scrie ”de uitat”. dar sufletul, sufletul nici că-nțelege, de unde-atâta sânge rece. el, dac-ar fi întrebat, le-ar trece la categoria ”de neuitat”.

și mintea spune: hai!

sufletul: mai stai!

mintea: habar n-ai!

sufletul: ce simțeai!

iar tu, în toată zarva asta interioară, cauți liniște exterioară. sufletul și mintea ți-s certate și n-are cin’ să-ți spună că din exterior vei primi numai ce porți în interior. și-n orice refugiu ai alerga, de tine te vei îndepărta, câtă vreme n-ai făcut pace-n inima ta.

să nu te miri însă, când un suflet ignorat, va simți că-i concediat. și va pleca într-acolo unde-a simțit – că a iubit.

îți spun, nu te gândi vreodată că vei putea trăi în afara sufletului. pentru că atunci, vei fi doar trăit de viață, subțire ca un fir de ață.

ce-i de făcut acum, când sufletu-i undeva pe-un drum? amintește-ți că el a vrut să păstreze ceea ce tu ai pus pe raftul cu obiecte de aruncat.

și-ncepi să te-ntrebi, oare cât de departe-a plecat? cât de mult să se fi supărat? ajungi să te învârți în minte – și-n inimă nu poți să cobori, până când sufletul nu-ți iese din nori. iar dacă la început sufletul nu-nțelegea, acum mintea nu-și poate explica cum de s-a putut înșela.

* *

în una dintre povești, un el și-o ea se despărțeau, pentru că vorbele nu li se-nțelegeau. se mai gândeau, se mai împiedicau, până credeau că n-or ajunge ei să construiască o linie de plutire în semn de iubire.

problema e că-ntre sufletele lor deja exista  ceea ce mintea nu-și închipuia. și tot ce le mai rămânea de făcut, era să meargă după suflet, până se-ntâlneau –  la mijloc de ce simțeau.

* *

dragă omule, nu-ți neglija sufletul. ascultă-l ori de câte ori nu ești sigur cât din ce trăiești – e ceea ce iubești. pentru că altfel, riști să nu-ți poți recunoaște fericirea – care ți-ar  face cu mâna, dacă n-ai mai ignora-o-ntr-una.

Facebook Comments
Share on Facebook36Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0Pin on Pinterest0