zâmbetul apare dintr-un sâmbure de fericire – iar el, sâmburele, trebuie plantat într-o inimă curată, împăcată și preocupată să simtă emoții.

apoi, trebuie udat cu gânduri în care stă așezat bine, binele, până când frunzele prind încredere în lumina de-afară și ies cu elan la soare.

de acum, are nevoie de oarecare rezistență – pentru că vânturile bat și din senin, iar cerul senin se poate înnora, chiar și când tocmai se bucura.

culmea e că după fiecare înnorare, zâmbetul capătă mai multă culoare. atunci, fiecare se caută de câte-o batistă prin buzunare, și-l curăță de necaz, până prinde iar a avea haz.

cei care se ocupă de cultivarea zâmbetelor sunt foarte atenți la prognoza sufletelor – ei, au întotdeauna hainele potrivite, pentru zâmbetele care rămân descoperite. și e un lucru deja cunoscut, că un zâmbet te va răsplăti mereu cu un altul, la fel de surâzător, poate chiar surprinzător.

așadar, plantați cât mai multă fericire, s-aveți apoi de unde culege fericirea, cu brațele pline. 🙂

* *

în seara asta, mi s-a spus că sunt ”numai zâmbet în toate imaginile”.

în seara asta, m-am gândit numai la zâmbetul care aduce zâmbet.

foto: The Storyalist – A Photographic Love Affair

Facebook Comments