Tocmai ce am trăit două extreme ale vârstei – prima dată am avut șansa să fiu de față la împlinirea a 90 de ani de când bunicul meu trăiește într-un mod aparte fiecare zi, iar apoi am cântat ”mulți ani trăiască” pentru Ana cea de 9 anișori – de data aceasta fiind în Magicamp (tabăra cu minuni, în care copiii cu afecțiuni oncologice își primesc înapoi copilăria). Și despre bunicul cu inima de 90 de ani, și despre tabăra Magicamp voi reveni cu articole dedicate, însă acum vreau să vă povestesc despre cum se vede viața între două vârste.

La interval de 6 zile mi-a fost înfățișată atât viața la 9 ani, cât și la 90 de ani. Știți, în ambele situații am întâlnit gânduri, stări și emoții, care au menirea de a ne ajuta să prindem rost în lume.

Și am văzut limpede cu inima – că niciunul dintre sentimente nu îmbătrânește. 

Fie că erau ochii Anei, fie că era privirea bunicului, amândoi puteau convinge pe oricine că viața poate fi trăită frumos. Că orice obstacol lasă urme adânci în noi sau peste noi (și la 9 ani, și la 90, urmele operațiilor se văd la fel), dar asta nu înseamnă și o piedică în calea lui ”a fi”. Ba din contră. Îi face să fie și mai hotărâți, și mai determinați.

Determinați să își amintească de ce au de terminat.

După ce-am admirat aceste două momente ale vieții, m-am întors între noi, cei ce trăim bucata dintre ele. Și fără să vreau, mi-au fost și mai evidente – anumite comportamente: prea mult ridicat din umeri a ”nu știu ce să fac” și mult prea multe ”întoarceri înapoi”, ale celor ce pornesc la drum, ne fac să nu mai știm ce și cum.

Dragi oameni care puteți fi și buni, ni se întâmplă un lucru: începem să ignorăm ce e viu în noi, și trăim cu ce ne aruncă alții apoi. Poate că știți deja asta, dar hai să arătăm că și înțelegem.

Da, lucrurile care ne ajută să ne ridicăm din copilărie rămân toată viața la noi – v-am spus că le-am văzut și la 9 ani, și la 90, tot acolo. Ele nu pot fi schimbate, nici îndepărate, ci doar uitate. Așa că vă-ndemn să vă gândiți: unde, când și de ce, ați încetat să le trăiți? Și de ce ați început să le înlocuiți cu temeri, dubii și nehotărâri?
Cu un dram de voință, răspunsul la această întrebare ne-ar putea schimba viața dintre cele două vârste.

Facebook Comments