– poftim, intră 🙂

– aici.. aici stai tu?

– da..! înţeleg că nu-ţi place? dacă nu vrei să rămâi, e în regulă.. nu trebuie să-ţi faci griji.

– n-am spus că plec, dar..

– atunci, mai fă un pas, treci pragul şi poate apoi o să simţi altfel atmosfera.

– atmosfera? păi nu văd nimic din ce ar putea crea o “atmosferă”. adică, înţelegi tu, câteva lucruri care să te reprezinte.

– ah.. vrei să le vezi? mda, am uitat să-ţi spun că abia am terminat de zugrăvit. dar am toate lucrurile împachetate în cutii. pot să ţi le arăt dacă vrei. sunt puse bine, nici praful nu s-a aşezat  pe ele. sunt în camera cealaltă. stai să iau cheia.

– nu cred că e nevoie să le scoţi acum.. dar de ce ai o cheie separată pentru camera cu lucrurile împachetate?

– sunt unele la care ţin mult. dar, nu reuşesc să descui. cred că s-a blocat cheia. mă ajuţi?

– nu merge nici la mine.

– da.. o să chem pe cineva să o repare, văd eu cum mă descurc. dacă nu poţi intra şi în camera cealaltă.. nu cred că o să mai rămâi..

– de ce zici asta?

– pentru că ar fi trebuit să poţi vedea. nu ştiu dacă înţelegi. nu-i tot una să-ţi povestesc despre atmosfera care ar fi cu toate lucrurile întâmplate pe aici. că e şi ăsta tot un fel de întâmplare, chiar dacă nu pare.

– ce întâmplare?

– după logica simplă, când ai terminat de zugrăvit şi camera-i goală, începi să te ocupi de amenajările interioare. ca şi cum ai însufleţi fiecare colţ. iar eu.. vezi tu, eu am crezut că m-ai putea ajuta la redecorare.  

*****

 niciodată nu-i simplu. sufletul mi se plânge mereu că are nevoie de curăţenie generală şi-apoi nu ştiu de ce vrea ajutor la redecorare. iar pentru asta, are şi pretenţii şi preferinţe. nu-nţelege că nu-i uşor să te ocupi de o amenajare interioară.

şi  eu trebuie să plătesc costurile şi mofturile lui de a păstra atâtea pe suflet.

Facebook Comments