aș începe prin a recunoaște că mă simt vinovată. dar, mă bucur că am ajuns să conștientizez din minte pân’ la suflet acest lucru. a fost greu o perioadă, până când mi-am dat seama că priveam într-o direcție care nu exista pe-a mea hartă. la un moment dat, mi-am zis că nu regăsesc în ce mi se întâmplă, emoția și spiritul sărbătorilor. al Sărbătorii, de fapt. și asta pentru că așteptam să apară din exterior, în timp ce eu eram doar un simplu spectator.

ei bine, nu așa funcționează. doar oamenii pot crea, declanșa și chiar elibera în jur această atmosferă a bucuriei care îmbracă ziua de Sărbătoare. însă, nu e suficient doar să te nimerești într-o astfel de împrejurare. e asemeni înțelegerii unei limbi străine. doar că aici e vorba de emoții și stări pe care le poți percepe numai dacă se regăsesc și undeva la tine-n suflet.

caută să-ți pui sufletul în fapte și vei descoperi cât de mult poți simți.

experiența asta am simțit-o recent la o întâlnire fericită, numită Voce pentru Suflete. Un concert caritabil pus pe dăruit zâmbete în copilării mai puțin însorite.

Claudiu, îți mai spun încă o dată cât de mult m-am bucurat să pot fi alături de voi și sper să fie cu bis!

micuții si-au primit darurile:


dăruiți, cât de des vă apare în cale această ocazie. iar dacă apar întârzieri, creați voi o situație care să aibă drept urmare bucurie necondiționată.

ne trebuie doar  perspectiva potrivită. fiți parte din Sărbătoare.

și pentru că oamenii care te susțin sunt extrem de importanți, cu mult drag mulțumesc Lachatterie pentru rochia pe care am purtat-o în seara evenimentului, Pixie Shoes și Atelier Aiurea pentru accesorii.

Facebook Comments