ca atunci când mergi cu haina la croitor

într-o zi, începuse să mă strângă haina sufletului. așa c-am intrat într-un loc ce mi-a devenit o altfel de casă. mi-am întâlnit acolo așteptări și plecări, doruri și regăsiri, iubiri și despărțiri, bucurii și dezamăgiri.

eram într-o croitorie de fericire. și din toate acestea, se refăcea haina mea.

pentru că atunci când trăiești, viața e asemeni momentului în care îți ajustezi o haină la croitor – trebuie să o probezi, să vezi cum îți cade pe margini, iar până te îmbracă exact cum îți dorești, o mai înțeapă acul și o mai taie și foarfecele de câteva ori.

* * *

cea mai frumoasă haină pe care ne-o putem dori, e fericirea. la ea lucrează mulți croitori și nu de puține ori te-ai întrebat dacă nu cumva au uitat care e modelul pe care trebuie să-l croiască. pentru că haina nu părea că ia forma dorită de tine. ba mai mult, câteodată ajustările deveneau tot mai greu de suportat – mai ales când foarfecele tăia din bucăți dragi ție.

însă fără acele renunțări, n-ai putea ajunge la forma de fericire care să îți vină bine.

cumva, asta e haina cea mai importantă. e haina care ne îmbracă sufletul.

în croitoriile de fericire ai nevoie de răbdare. de înțelegere și acceptare. chiar dacă fiecare cusătură doare. asta îți va face haina mai rezistentă.

Facebook Comments


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!