respectăm intrări, ieșiri, sosiri, programe, orare, instituții, legi, reguli, norme – chiar și abuzive, obligații, cerințe și tot ce ne-ar mai putea fi pus pe-o foaie cu litere agățate-n față. sau chiar de față.

le respectăm și nu vedem cum încet-încet ne uităm. pe noi, din noi.

nu c-ar fi ceva greșit ”să le respectăm”. dar cu-adevărat corect e să Ne Respectăm.

se poate să trăiești ani – chiar mai mulți așa, scăpând din vedere principiul ăsta. am tot auzit că – lucruri cinstite nu există decât într-o lume ideală, pe care doar visătorii o cred a fi în viață.  (căreia de fapt tu trebuie să-i dai viață)

fie și așa. atâta timp cât primul lucru cu adevărat cinstit stă chiar și-n omul cu cel mai necinstit comportament.

ai toată libertatea să te porți de parcă n-ai avea suflet. dar ăsta-i primul gest de lipsă de respect la propria-ți adresă.

dar cum ar fi să-i facem loc – să-l punem să povestească prin fapte de câte ori pe minut inima bate. nu de alta, dar m-am mirat mereu cum s-au obișnuit oamenii să-l ignore, când lui ar trebui să-i fim recunoscători pentru momentele când ni se întâmplă o bucurie în piept și un zâmbet în gând.

încălcările de suflet sunt toate acele momente când ne comportăm de parcă nu l-am avea. pe el, pe suflet.

și nu te gândi că nu-s cu urmări: la înc-o încălcare, mai mult sau mai puțin, un vis moare.

poartă-te cu suflet.

Facebook Comments