un om tocmai își făcuse un ceai – al cărui gust se răspândea deja printre aburi, așa încât momentul în care cana ar fi ajuns la buze promitea să vină cu o stare de gust bun. brusc însă, omul se opri la jumătatea intenției de a bea din ceai, iar lichidul din care cu un gând mai devreme se răspândeau aburi plăcuți, acum aducea doar o senzație neplăcută – atunci când s-a oprit la jumătate, ceaiul i s-a vărsat pe neașteptate. și pe bună dreptate l-a lăsat cu o pată, peste tot ce purta, semn ce avea să dovedească până unde trăia.

* * *

altcineva, traversa strada. printre mașini, în ritmul care îl ducea de cealaltă parte a drumului. după câțiva pași făcuți spre înainte, apăru un gând care îl opri să privească spre înapoi. nu și-a dat seama, pe moment, că atunci se afla chiar la jumătatea drumului. dar deja alese să nu mai fie prezent când fiind astfel oprit, n-a putut fi ocolit. a înțeles apoi că prezentul nu ne ignoră niciodată – și îți lovește gândul când nu te aștepți, ca să ne facă atenți.

* * *
în altă parte, două persoane își împărțeau o convorbire prin telefon. la un capăt, se spunea că ”Mi-am dat seama că nu ești tu persoana care a greșit, și aș vrea să ne vedem să vorbim”. însă la capătul opus, a ajuns doar ”Mi-am dat seama că nu ești tu persoana” – din motive de semnal, discuția s-a înțeles doar până la jumătate. și astfel povestea le-a rămas pe jumătate.

* * *

viața vine pe de-a întregul. ce avem noi de făcut, e să nu o oprim la jumătate. pentru că un suflet în mod repetat înjumătățit, greu mai înțelege pentru ce a fost menit.

nu te opri la jumătate – trăiește cu toată inima.

Facebook Comments