îmi cam place să gătesc iar motivele care mă trimit în bucătărie nu-s deloc puține. cel mai des, mă găsește timpul ținând companie cratițelor fie pentru că așa uit cu totul de nebunia zilelelor agitate – uneori stresante, fie se-ntâmplă să-mi fi ademenit niște prieteni cu promisiunea unei mese copioase, ori mai mult ca sigur mi-e poftă să pun cine știe ce arome la loc de cinste în farfurie. iar asta se poate întâmpla la orice ora din zi sau din noapte.

cert e că mi-e tare bine în spațiul acesta de bucătăreală, unde poți vedea ce gust are imaginația. 🙂

așa se face că am pregătit zilele acestea un tort inspirat de rețeta celui pe care îl putem comanda din meniuri sub titulatura Foret Noire, doar că am avut poftă să fie un tort cu personalitate și l-am lăsat să se laude cu mai multe creme și arome.

i-a stat tare bine feliei buclucașe alături de o ceașcă de ceai de măr, răsplătind răbdarea bunei mele prietene, Elena Cobianu, cea care a fost fotograful formării și transformării tortului, după cum veți vedea în imagini.

mi-era clar că aroma fructelor de pădure trebuie să-ntâlnească frișca și ciocolata, drept urmare am trecut la fapte.

 aveam nevoie de un blat pufos și aromat, musai în casă preparat – 6 ouă s-au aliniat imediat, ceva cacao pudră – cam cât încape într-o jumătate de cană/pahar (240 ml), 180 ml de apă ce avea să fie dată în clocot, 300 g zahăr, 120 ml ulei de floarea soarelui, 280 g făină albă și 1 plic de praf de copt sunt ingredientele ce au fost abordate în mod corespunzător.

apa de care spuneam mai sus, o vedeți mai jos gata amestecată cu acea jumătate de cană cu cacao.

am lăsat-o apoi să scape de aburi și-am trecut la celelalte ingrediente.

fără drept de apel, am despărțit gălbenușirile de albușuri, până când, pe rînd, niciunul dintre cele 6 ouă n-a fost iertat.

ca să uite despărțiea, am luat albușurile la dansat,

până când într-o spumă albă s-au transformat.

și-un praf de sare, aruncat la început, le-a ajutat!

la meteo n-au prognozat, dar o ploaie de zahăr* peste spuma de albușuri s-a aruncat

*doar 150 de grame, din cele 300, cât am anunțat

și așa trebuie să arate albușurile înspumate,

care-ar fi bune și de-o bezea, însă alta e acum treaba mea

 restul de zahăr rămas, 150 de grame, mai exact,

în gălbenușuri l-am amestecat

mai apoi, uleiul s-a făcut nevăzut printre gălbenușuri,

și compoziția de cacao cu apă se-amenstecă acum tot în gălbenușuri

ca să se cunoască mai bine, toată compoziția s-a amestecat

până de ele au și uitat

a-nceput încet să cadă și făina. și n-a stat,

până ce nu s-a omogenizat.

iată cum, de la marea separare a albușului de gălbenuș, două compoziții au început să existe

însă urmează marea împăcare, cu linguri mici și delicate*, până vedem că se poate

*compoziția cu gălbenuș, se întoarce la albuș

ei, și pentru că lucrurile bune și gustoase merită delicatețe, reunirea se face în pași mărunți,

spuma de albuș îmbrăcând ușor compoziția făcută anterior

iată un semn, că suntem pe drumul cel bun

aluatul începe să semene a ceva cu gust bun

o să fie pat de blat, așa c-am luat-o la tapetat.

mai întâi – pereții* cu unt i-am acoperit, și-apoi cu făină i-am căptușit.

*evident, pereții tăvii – nu ai bucătăriei. nu încă 😀

e numai bun de dat la cuptor, care deja-i încălzit binișor.

cam 50 de minute acolo a stat, dar l-am pândit cu grijă, nicicum nu l-am uitat.

între timp, de ce voi pune pe blat, m-am ocupat

fructele de pădure erau abia decongelate, așa că într-o mână de zahăr, le-am încălzit pe foc,

doar până au lăsat puțin sirop.

o tabletă de ciocolată s-a făcut bucăți în fața a 4 linguri bune de smântână,

în care s-a topit de plăcere mai bine de un sfert de pachet de unt Koliba

le-am lăsat să facă schimb de impresii, am oprit focul de sub ibric

și mi-am amintit de ele după vreo 10 minute, cât s-au răcorit

ciocolata-i gata, cremă.

până ce blatul va fi gata s-o întâlnească, o pun la frigider să se răcorească.

îi va ține companie, ca-ntr-o cofetărie

frișca* acum pregătită, după gust îndulcită

*preparată din smântână naturală, 30%grăsime

e voinic și-i gata copt, blatul pentru-al nostru tort

pregătit de-nsiropat, cu rom bine-ntenționat, numa’ bun de aromat

am ajuns cu bine la etajul unu

pân-aici a fost ușor: peste blat însiropat, fructele s-au răsfirat, primul strat a fost de frișcă,

iar la mijloc de-ntâmplare, ciocolata-i la înaintare

cine-a mai pomenit tort dezbrăcat?!

drept urmare, în haină de frișcă l-am îmbrăcat

bine, hai și niște flori

un fel de ciocolată-nfuriată

în cele ce urmează spre tort aruncată

bătaia cu ciocolată n-a rezistat fotografiată

și-n loc de cireașa de pe tort, avem merișoarele cu moț

portret cu merișoare * încântătoare

hai, spune că n-ai vrea

să stăm la un pahar de așa ceva

oaspetele răsfățat – cu tortul tot răsfățat, a fost Alina, dragă prietenă de-a mea

și cum i s-a părut, o puteți întreba chiar pe ea (zâmbăreață și creață, în stânga fotografiei)

pe flancul drept, aveți de-a face cu Elena, fotograf priceput și răbdădor, cu-un căpitan nerăbdător!

și după ce-au degustat, fetele s-au dus și-au dansat!

în cazul de față, bubulina gospodina, dansează până se-aprinde lumina!

cam așa ne-am răsfățat și distrat la preparat!

s-aveți poftă de viață

și-n suflet dulceață!